Ing. Ion Răduță YO9WL (YR5AX,YQ5B,YO7WL,YO3WL,YO9WL), părintele radioamatorismului câmpinean N: 14.02.1919 - SK: 26.05.2005

Articol apărut în revista Radiocomunicaţii şi Radioamatorism numărul 1 din 1998

        În fiecare an la Câmpina în jurul datei de 14 februarie, la Clubul Elevilor din localitate este o animație deosebită, Lucian – YO9IF întâmpină cu bucurie, radioamatorii veniți din diferite localități ale tării: Ploiești, Valea Călugărească, Filipești, Trăisteni, Teșila, Breaza, Sinaia, Tărgoviște, Sebeș – Alba, București și evident Câmpina. Ce-i adună oare pe acești oameni?


Aniversarea lui nea Niţă, 17 februarie 2001

Este un moment deosebit. Se sărbătorește ziua lui nea Nită – YO9WL. Tot în februarie se sărbătorește și ziua radioclubului YO9KPD, care s-a înființat la 26 februarie 1962.

Atunci, în 1962, responsabil de stație era YO9HH – Stăncescu Alexandru, iar ajutor YO9WL – Răduță Ion. În același timp, YO9WL era responsabil la YO9KPB – Radioclubul Municipal. Ajutor la YO9KPB era tânărul – pe atunci – Lucian Băleanu – YO9IF.

Asemenea întâlniri se organizează deja de 4-5 ani la Câmpina. Organizatorul principal este YO9IF. Cei prezenți sunt în marea majoritate inițiați în radioamatorism de YO9WL. Zeci și zeci de oameni vin aici, pentru a-și înâlni vechi prieteni, pentru a discuta despre realizări, pentru a pomeni pe cei dispăruți, pentru a face schimb de aparatură și documentație și mai ales pentru a depăna amintiri.

 Nostalgia unor întâmplări de demult, domină atmosfera aceasta prietenească. Nea Niță ne povestește cu umorul și talentu-i caracteristic întâmplări din viața sa.

El s-a născut la Bilciurești – Dâmbovița. De mic a fost pasionat de tot ce era nou, respectiv de radio și telemecanică.

Prin 1932, tatăl său cumpară un receptor cu 3 lămpi alimentat din baterii. Tânărul Nița începe să se preocupe de galene, mai exact de perfecționarea acestora, pentru a putea realiza audiții într-un difuzor cu paletă liberă. În acest sens înlocuiește clasicele bobine din galenă, care erau realizate pe carcase cu diametru de cca 3-4 cm și care cuprindeau câteva zeci de metri de sârmă, cu bobine având inductanțe echivalente, dar realizate pe carcase de dimensiuni mici, care foloseau miezuri de ferocart. Pierderile erau reduse și creștea mult sensibilitatea montajelor. A și publicat acestă galenă în Radio Universul.

În 1936, la București are șansa să-l cunoască pe Mihai Konteschweller, care a făcut o demonstrație cu un vaporaș telecomandat în parcul Carol (parcul Libertății). Se puteau acționa 6 comenzi. M. Konteschweller avea în afară de radio, radiocomunicații și televiziune, preocupări serioase și în domeniul telemecanicii. De fapt, a și publicat lucrarea “Telemecanica”, lucrare ce costa 80 de lei.

Este prima carte de telemecanică din lume!

În acea perioadă Niță Răduță a cumpărat și lucrarea “Șase scheme radio” de Lt. Mihai Zapan.

Folosind o schemă din acestă carte și o lampă din receptorul tatei, tânărul Răduță construiește un mic emițător. Modulația se făcea direct pe firul antenei. Condensatorul variabil era realizat dintr-o eprubetă pe care se aplicase o folie de aluminiu. În interior, s-a introdus un cilindru din lemn, acoperit la răndul lui cu folie de staniol.

În 1937, realizează primul QSO. Își luase indicativul YR5RN (Răduță Niță). Primul corespondent a fost YR5SM (Saga Mihai) din Satu Mare.

Niță locuia împreună cu fratele sau și o doică în București, pe strada Gral. Angelescu nr. 49. Astăzi această stradă se numește Ștefan Furtună. La numai câțiva pași, în strada Louis Cazavilan 29, etajul I, se afla sediul Asociației Amatorilor Români de Unde Scurte, asociație care îl va primi în rândurile sale și în 1938 îi va atribui indicativul YR5AX. Era recomandat de YR5EV – Ion Niculescu și YR5NM – dr. Ion Militaru. O întâmplare fericită, face să vă putem prezenta cererea sa de a fi primit în ARER, precum și declarația completată în 1939, din care se poate vedea activitatea sa de trafic. Într-un an de zile, folosind un Tx cu 6L6, realizase cca 1500 QSO-uri cu stații de pe toate continentele.

La început va emite și de la YR5BO (Corneliu Lazăr) care se pare că era rudă cu Erlich de la Sibiu. În apropiere se aflau mulți radioamatori, ex. YR5CY – Mihai Lascăr. Lucra mult și cu Lulu – YR5BY, YR5AX și YR5BY au format “binomul perfect” AX + BY.

Multe întâlniri le făceau la Ion Zait (YR5IZ), adică la magazinul Saru. La țară la Bilciurești, folosea un receptor 0-V-2. Tx-ul avea o putere foarte mică. Învață și CW.

În 1939 se suspendă official emisiunile. Acasă la nea Niță se înființează “Radioclubul Bilciurești”. Nu avea problemele celor din București, care erau urmăriți mai ușor de goniometrele aduse de la germani. S-a lucrat mult clandestin. Alimentare pe baterii. Mult mai târziu s-a facut rost de un grup electrogen.
Amicul Mytiko (YR5BF), era
șeful unui atelier de reparații la MATAC Otopeni, unde era o reprezentanță a lui Telefunken.

De la el a obținut și un emițător de tanc tip Lorentz UKW, cu 2 x RL12P35 și un receptor cu 7 x RV12P4000.

Spre sfârșitul lui ’44 și începutul lui ’45 este încorporat și trimis pe front în Ungaria și Cehoslovacia. La sfârșitul războiului, se întoarce acasă cu o mulțime de component electronice.

Era student la Facultatea de Științe, unde avea ca profesor pe YR5MG – I. Andreescu.

În primăvara lui ’44 când anglo-americanii bombardează Valea Prahovei, un bombardier B24 doborât de armata română, cade în apropierea satului Bilciurești. Sătenii găsesc avionul, văd bordul plin de aparate și fire, taie cu toporul o bucată de cca 2m pătrați și împreună cu o roată de 500-600 kg, le duc cu o căruță la familia Răduță, căci știau ca Niță “vorbește cu morții” și știe ce să facă cu ele.

După război se întâlnește cu vechii radioamatori și împreună încearcă să reia activitatea de radioamatorism. Se prezintă la examenul de obținere a certificatului de radioamator. Crede că acest examen a fost în Februarie 1945. Nea Lulu, YO3LX, întrebat despre acest moment ne spune că examenul a avut loc de Sf. Nicolae, deci în 6 Decembrie 1945. S-a dat examen împreuna cu profesioniștii, la Poșta Mare – pe Calea Victoriei – etajul I.

15-20 de participanți. Printre ei era și Craiu Gh. Din comisie făcea parte și ing. Feith.

Profesioniștii au fost impresionați de cunoștintele amatorilor. Trebuie spus că era în vigoare Legea Radiocomunicațiilor din 1943, care prevedea că licențele se obțin în baza unui examen. A fost primul examen la care au fost mai mulți participanți.

YO3LX și YO3RD dăduse déjà acest examen, deci se pare că mai avusese loc o sesiune, dar despre aceasta alți radioamatori nu aflaseră.

Prin ’45 – ’46, mulți radioamatori se întâlneau la Victor Fotiade – YR5CK. Discuțiile contau în principal în reorganizarea AARUS, republicarea YR5 Buletinului și oficializarea activitații de radioamatorism. Activitatea de radioamatorism în Romania nefiind official permisă, se lucra totuși cu indicative ce foloseau o singură literă la sufix.

Astfel, de la Bicliurești va lucra cu indicativul YR5B dar au venit și mulți prieteni în vizită. Aceștia au folosit indicativele YR5A, YR5C, YR5D. Lulu era de obicei YR5Y.

Pe o schelă de sondă va monta o antenă Beam. Aceasta va fi și publicată. Grupul electrogen va fi montat într-un beci. Printr-o lunetă de tanc, urmărea un galvanometru care era folosit drept măsurator de câmp. Tot timpul căuta performanța, căuta să realizeze o bună adaptare a antenelor. O întâmplare amuzantă povestită de nea Niță, s-a petrecut în anii ’60.

El se plângea lui YO3CZ, că nu are propagare prea bună pe o anumită direcție, din cauza unei păduri de salcâmi. Un prieten a lui Nelu – YO3CZ, era Contabil – Sef la IAS-ul ce avea în administrare și păduricea de salcâmi ce-l împiedica pe Niță în propagare. Întreaga padure a fost bineînțeles… tăiată.

Prin decembrie ’47, cu un GAZ, se prezintă la poartă trei domni, care spun că doresc să vorbească cu “prietenul lor, Răduță”. Nea Niță înțelege despre ce-i vorba, dar spune că nu-i poate ajuta, căci Răduță este plecat la București. Cei trei pleacă la Primărie, nea Niță evacuează toată aparatura la un vecin. Nu trece mult timp și se întorc cei trei furioși. Nea Niţă ia o mutră nevinovată şi spune că nu a înţeles despre ce e vorba, căci a fost vorba de … “prietenul nostru”

Este evident arestat şi dus direct la Malmeson, unde este predat ca un “numar”

Vine însă sfârşitul anului, cu ziua de 30 decembrie 1947 şi cu evenimentele legate de abdicarea Regelui, de proclamarea Republicii. Nea Niţă este pur şi simplu uitat în celula 27. Rămâne acolo cca o lună. Anchetatorii căutau pe un membru al “sumanelor negre” care avea barbă.

La una din adunările de la Fotiade participase şi un tip cu barbă, dar acesta era arhitectul Filipeanu (YO3RZ), care nu avea nicio legatură cu gruparea amintită. Nea Niţă a fost eliberat şi dus acasa la Bilciureşti, cu acelaşi Gaz cu care fusese ridicat. Sătenii când îl văd, îl întreabă cu oarecare discreţie: “naşule, dăm foc la maşina pârliţilor ăştia…?”

Fiind fiu de chiabur, i-a fost greu să-şi termine studiile superioare. Fratele său a muncit enorm şi în condiţii grele, pentru a reuşi să ajungă doctor. După reluarea activităţii de radioamatorism în România, se va înscrie în ARER şi va primi autorizaţie şi indicativul YO3WL.

În 1951, nea Niţă se va stabili la Câmpina, unde va desfăşura o activitate impresionantă atât în domeniul radioamatorismului cât şi a navomodelismului.


Ing. Ion Răduță YO9WL (YR5AX,YQ5B,YO7WL,YO3WL,YO9WL), părintele radioamatorismului câmpinean N: 14.02.1919 - SK: 26.05.2005. Fotografie apărută pe coperta revistei Radioamatorul NR.3 din 1958

După mutarea în 1951 la Câmpina, Ion Răduţă va deveni în curând unul dintre cei mai cunoscuţi radioamatori YO. Felul său de a fi deschis şi apropiat de oameni, îl va ajuta să se apropie de tinerii şi elevii diferitelor şcoli din localitate, formând astfel o pleiadă de radioamatori pasionaţi.

Baza materială bună, locul de muncă dotat cu aparatură de măsură, precum şi priceperea şi îndemânarea sa îl vor ajuta să realizeze numeroase echipamente pentru radioamatori, dar şi numeroase inovaţii şi invenţii. Va fi atras şi de domeniul modelismului, realizând împreună cu o serie de colegi (fraţii Stoican, Sterie, etc) o serie de navomodele telecomandate cu care va domina prin anii ’57 – ’62 toate Campionatele Naţionale.

Odată cu înfiinţarea AVSAP-ului va conduce secţia de Radio din Câmpina şi va reuşi o serie de performanţe uluitoare. Realizarea de expoziţii cu aparatură de radioamatori, cucerirea de medalii şi titluri de campion, participarea cu aparatură de radioamatorism la diferite manifestaţii, organizarea de concursuri şi examene.

Iată certificatul de absolvire nr.866! acordat lui Lucian Băleanu la 4 august 1957, certificate ce poartă semnătura lui YO3WL. Atunci Prahova avea prefixul YO3.

Un alt document important este adresa MPTC din 25 noiembrie 1959, prin care se comunică la Comitetul Organizatoric Central – AVSAP, acceptul Comisiei Superioare de Radiocomunicaţii, pentru ca un număr de amatori sa poată folosi benzile de 2m, 70cm şi respectiv 23cm, pentru telecomenzi. Alături de nea Niţă, primesc aprobare şi Ştefan Romulus din Iaşi, Ciortan L din Petroşani, Stadnicov Sozonţ – Buzău.

Apariţia radiogoniometriei de amator va deschide noi posibilităţi de afirmare pentru YO3WL. Câştigă primul Campionat Naţional organizat la Pustnicu şi le va domina pe următoarele. Câmpina şi Prahova, devenind adevărate pepiniere de campioni la radiogoniometrie (Virgil Molocea, Nelu Crăciun, Ion Drăcea, etc)

Nea Niţă va construi numeroase emiţătoare, receptoare, automate, care vor ajuta la dezvoltarea acestei ramuri a radioamatorismului. Chiar şi fetiţa sa – Ruxi, va deveni radioamatoare şi va alerga dupa ´´vulpi´´. De fapt, Ruxi, care astăzi trăieşte în SUA se va căsători cu un campion de radiogoniometrie. Este vorba de Culpi William de la Braşov.

Realizări deosebite va avea şi în domeniul undelor scurte. Va câştiga diferite competiţii, va iniţia şi conduce diferite NET-uri, va deveni membru YO DX precum şi a numeroase cluburi din străinătate. Va primi titlul de Maestru al Sportului precum şi numeroase diplome şi distincţii pentru întreaga activitate.


VIZITA LUI GEORGE PATAKI WB2AQC LA CAMPINA 1993
În poză de la stânga la dreapta Vasile Ciobăniţa YO3APG (SK), Lucian Băleanu YO9IF (SK), Ion Răduţă YO9WL (SK), Lily Aspelin SM4VPZ (YO9FVU), George Pataki WB2AQC - cu şapca verde (SK)

 

Prin anii 80, nea Niţă a avut ceva probleme cu autorizaţia. Ele s-au rezolvat însă rapid şi i-au dat prilejul lui nea Niţă să privească poate cu alţi ochi pe unii ´´prieteni´´.

Nea Niţă poate privi cu mândrie în urmă. Munca sa este continuată de zecile şi sutele de radioamatori pe care i-a iniţiat şi format, radioamatori ce locuiesc astăzi în Câmpina sau în diferite oraşe din ţară. Ne gândim la YO3EM, YO3APJ, YO3AWT, YO9IE, YO9IF, YO9HL, YO9HH, YO9ALY, YO9BCZ etc, etc.

Ing. Vasile Ciobăniţa YO3APG

 

 

În data de 26.05.2005, nea Niță s-a mutat la Domnul. În memoria sa, Radioclubul Municipal Câmpina - YO9KPB, organizează anul concursul Memorial YO9WL ajuns iată la editia a 16-a.

Mai multe fotografii puteţi vedea în albumul RETRO